Telecomunicatiile sunt transmisiile de semnale electrice sau electrimagnetice care duc cuvinte, sunete, imagini si alte date la mari distante. De mii de ani, oamenii au simtit nevoia de a comunica la distante mari. La inceput, metoda cea nau rapida de a trimite vesti si alte informatii o constituiau mesagerii care se deplasau pe jos, apoi calare sau in barci.
Mai tarziu s-au transmis semnale vizuale prin intermediul unor lanturi de oameni ce observau si semnalizau prin fum, prin reflectarea luminii zolare sau prin obiecte cum ar fi steagurile. Aceste metode faceau ca mesajele simple sa ajunga la destinatie mai rapid decat orice alt curier.
Telegraful a oferit primul sistem de comunicatii electrice prin care se putea transmite informatii amanuntite la distante mari, sub forma de impulsuri electrice codificate.
In 1876, pe cand lucra la imbunatatirea telegrafului, Alexander Graham Bell a inventat telefonul. El a putut face acest lucru pentru ca a descoperit o modalitate de a trimite vocea umana prin fire, sub forma de semnale electrice. Bell nu si-a imaginat de cat succes se va bucura telefonul – credea ca nu se vor folosi vreodata mai mult de cateva aparate. Astazi, in lume functioneaza peste un miliard de telefoane.
Dupa inventia lui Bell, sisteme de telefonie au progresat rapid. La inceput, conectiunile intre liniile utilizatorilor se faceau manul de catre telefoniste, care intrioduceau cele doua capete ale unui cablu in mufele aferente fiecarui interlocutir. Prima masa (sau tablou) de conectiuni mecanica a fost brevetata in 1891. Acum, cele mai moderne tablouri sunt computerizate, ceea ce permite utilizatorilor sa apeleze direct telefoane din aproape orice colt al lumii.
